activism civic și organizare comunitară
———————————————–
În acest sens e de folos buna cunoaștere ale următoarelor documente:
Vlad a absolvit cursurile Facultăţii de Sociologie din cadrul Universităţii Bucureşti, şi are un masterat în antropologie şi dezvoltare comunitară.
Organizarea comunitară presupune recunoașterea oamenilor ce împărtășesc aceleași interese, împuternicirea unui lider întru definirea obiectivelor și menținerea coeziunii grupului, identificarea resurselor ce facilitează dobândirea influenței asupra actorilor procesului decizional pentru schimbarea realității sociale deranjante. Sarcina organizatorului comunitar constă în a familiariza liderul și membrii grupului cu instrumente de lucru eficiente în rezolvarea unei game variate de probleme. Adică, miza esențială a acestuia s-ar referi la crearea unor relații stabile și durabile între cetățeni și deprinderea de către aceștia a unor abilități ce i-ar ajuta să acționeze împreună și după soluționarea problemelor cu care se confruntă pentru moment, în lipsa organizatorului comunitar. Regula de fier ce ghidează activitatea oricărui organizator comunitar, „nu face pentru ceilalți ce pot face ei înșiși pentru ei”, se referă la sarcina acestuia de a pregăti oamenii cum să acționeze în mod independent și de a-i instrui cu privire la instrumentele potrivite pentru dobândirea înfăptuirii schimbărilor dorite.
- identificarea problemei, prin intermediul unei analize atente a situației, depistarea cauzei ce a dus la apariția problemei, precizarea scopului și a obiectivelor ce vor ghida desfășurarea activităților ce vor fi întreprinse.
- Propunerea unei soluții este la fel de importantă, întrucât trasează din start directivele grupului de inițiativă, anunțând neînțelegerile și compromisurile ce trebuie făcute.
- Stabilirea țintelor vizează persoanele ce sunt împuternicite să rezolve problema, această etapă fiind precedată de o documentare amănunțită privind tentativele anterioare de rezolvare a problemei, legislația în vigoare, consultarea agendei publice/politice, în vederea verificării învoielii sau divergenței între intențiile de acțiune ale cetățenilor și cele ale funcționarilor publici.
- Identificarea susținătorilor se face prin înțelegerea problemei într-un cadru mai larg și constatarea tuturor actorilor ce pot fi sau sunt afectați de persistența problemei, vor avea beneficii de pe urma campaniei sau pur și simplu vor să ajute, pentru că le pasă de cauză.
- Tacticile sunt acele activități, precum audierile publice, evenimente media, sesiuni de responsabilizare, evenimente prietenoase în cadrul comunității, proteste, marșuri, gândite sub aspectul resurselor, mesajului, scopurilor, eventualelor realizări obținute și acțiuni post-mergătoare. Prin activitățile desfășurate comunicăm țintelor cauza campaniei, putem atrage atenția mass-mediei, punem presiune pe ținte și ne atragem susținători. O strategie de advocacy mai presupune evaluarea riscurilor și discernerea unor tactici alternative pentru îndeplinirea misiunii grupului/comunității.
Organizarea unei campanii are în spate organizarea comunității. Fiecare poate contribui cu ceva la realizarea cauzei comune. Fie că luptăm pentru asfaltarea unei străzi, schimbarea programului de lucru al poștei sau reducerea numărului de semnături pentru înființarea unui partid, conștientizarea puterii oamenilor e necesară pentru mobilizarea și organizarea comunității. Indiferent de natura problemei alese pentru dezbatere lucrăm cu oameni interesați de această problemă, orientați spre rezolvarea acesteia, chiar dacă își pot permite mai puțin timp dedicat activităților desfășurate sau nu au tocmai abilitățile necesare pentru realizarea unor acțiuni de care este nevoie la moment pentru obținerea unei vizibilități mai mari, dar ar putea să ajute la desfășurarea altor activități, folosindu-și aptitudinile și capacitățile.
Gradul de participare a cetățenilor la protestele civice este scăzut din așa motive ca: lipsa de informare, necunoașterea subiectelor reale ale protestelor, percepția că protestele sunt organizate de o entitate politică, credința că participarea lor nu va da rezultate.
- să apeleze la cetățeni activi care au participat la organizarea protestelor;
- să solicite consultări de la activiști civici;
- să apeleze la grupuri de inițiativă;
- să contacteze ONG-uri;
- să trimită notificări instituțiilor mass-media;
o istorie a jurnalismului civic din Republica Moldova
—
Постсоветский город: перезагрузка смыслов/сообществ/среды.
www.comunitatiactive.com